De ce integrarea reflexelor primare? Posturi incorecte, mers pe vârfuri, mers pe interiorul sau exteriorul piciorului, tonus muscular dezechilibrat, lipsa coordonării în efectuarea activităților complexe, tulburări emoționale, dificultăți de învățare, deficit de atenție și memorie, fobii, impulsivitate, întârzieri în vorbire, lipsa curajului și a încrederii în sine, toate acestea sunt doar câteva dintre provocările pe care copiii le înfruntă și pot fi efectele neintegrării sau integrării parțiale a unor reflexe primare.
Ce este un reflex? Un reflex este un răspuns motor care apare în mod automatic de fiecare dată când un anumit stimul este prezent.
Câteva exemple de reflexe primare și posibile efecte ale neintegrării sau integrării parțiale:
Reflexul de apucare constă într-o prindere fermă și constantă a unui obiect sau a degetului unui adult, atunci când o anumită porțiune din palma copilului este atinsă. Câteodată prinderea este atât de puternică încât putem ridica copilul! Acest reflex se integrează treptat până la sfârșitul primului an de viață, rezultând în funcționarea complexă a mâinii pentru abilități manuale mult mai avansate (apucarea/eliberarea jucăriilor, a obiectelor de scris, a linguriței etc.).
Când acest reflex nu este integrat sau este parțial integrat, rezultatul poate fi:
• întârzieri în abilitatea de a apuca sau manipula obiecte;
• coordonare slabă a abilității motorii fine și grosiere;
• o prindere ineficientă a obiectelor de scris, cu presiune prea puternică sau cu toată mâna etc.;
• aversiune pentru scrisul de mână;
• dezvoltarea slabă a abilităților de comunicare sau de vorbire;
• disgrafie și / ori refuzul de a participa la activități care presupun abilități motorii fine, cum ar fi desenatul sau scrisul.
Reflexul MORO este generat de o schimbare bruscă a poziției corpului copilului, în special a capului. Ca răspuns, copilul se extinde, extinzând brațele și degetele și i
nspiră adânc. Apoi, copilul se ghemuiește, flexând mâinile și picioarele, expiră și, de obicei, începe să plângă. Acest reflex se integrează treptat în jurul vârstei de 4 luni.
Când acest reflex nu este integrat sau este parțial integrat, rezultatul poate fi:
• slabă adaptare la medii noi, predispoziție pentru stres;
• echilibru deficitar, întârziere în dezvoltarea motorie;
• lipsa curajului și a încrederii în sine;
• frica de noi informații și schimbări în viață;
• vulnerabilitate în privința instabilității emoționale, fobii, temeri.
Reflexul de pășire este un răspuns de pășire secvențială generat de schimbarea centrului de greutate a corpului copilului, când acesta este ținut vertical 
pe o suprafață plană cu corpul înclinat spre înainte. Acest reflex se integrează treptat în jurul vârstei de 2 luni.
Când acest reflex nu este integrat sau este parțial integrat, rezultatul poate fi:
• echilibru precar în etapele de târâre, mers și alergare;
• lipsa abilităților antigravitaționale;
• hiperactivitate;
• mers deficitar înainte, înapoi, în lateral;
• diferențiere slabă între mișcările labei piciorului și a piciorului ca întreg.
Reflexul de târâre este generat de atingerea tălpii copilului, aflat pe burtică cu capul și trunchiul aliniate. Răspunsul motor este o împingere automatică secvențială cu piciorul, acompaniată de activarea întregului corp și extensia capului. Acest reflex se integrează treptat în jurul vârstei de 4 luni.
Când acest reflex nu este integrat sau este parțial integrat, rezultatul poate fi:
• flexibilitate și coordonare deficitare;
• târârea pe burtică, rostogolirea și mersul în patru labe întârziate;
• orientare în spațiu și timp slabă;
• mecanismele de protecție și supraviețuire funcționează slab în perioadele de stres;
• întârzieri în acomodarea cu distanțele (apropiere/depărtare).
Am enumerate doar câteva dintre reflexele primare, mai cunoscute părinților, și doar câteva dintre posibilele rezultate ale neintegrării acestora. Sunt cel puțin 25 de reflexe primare care ar trebui să se integreze în primii 2 ani de viață, iar de integrarea acestora depinde nivelul de dezvoltare motor și cognitiv al copilului. Printre acestea: reflexul de tragere a mâinilor, reflexul de sprijin a mâinilor, reflexul de prindere a piciorului, reflexul de flexie/expensie încrucișată a picioarelor, reflexul asimetric tonic al gâtului, reflexul Galant, reflexul Perez, reflexul tonic labirintic, reflexul simetric tonic al gâtului, reflexul Landau.
Neintegrarea sau integrarea parțială pot genera dezechilibre cum sunt: posturi incorecte, tonus muscular dezechilibrat, disgrafie, dislexie, tulburări emoționale, dificultăți de învățare, lipsa coordonării în efectuarea activităților complexe, deficit de atenție și memorie, temeri, fobii, control emoțional deficitar, impulsivitate, întârzieri în vorbire, lipsa curajului și a încrederii în sine etc.
Integrarea reflexelor primare se face prin efectuarea de exerciții fizice active sau pasive, cu grad de dificultate scăzut, plăcute copiilor, pe care părinții le pot învăța și pe care le pot face acasă împreună cu copiii (serviciile noastre).
Cine poate beneficia de integrarea reflexelor primare: toți copiii, atât copiii tipici care întâmpină diverse obstacole în dezvoltarea cognitivă și/ sau motorie, cât și copiii speciali (diagnosticați cu autism, ADHD, infirmitate motorie cerebrală, afecțiuni neurologie neprogresive etc.).
Pentru mai multe detalii privind integrarea reflexelor primare o foarte bună sursă de informare o puteți găsi pe https://masgutovamethod.com/.
