Prematurii, copiii născuți înainte de termen, la mai puțin de 38 de săptămâni de sarcină, pot să înregistreze întârzieri în dezvoltarea motorie din cauza prematurității. De cele mai multe ori întârzierea motorie este echivalentă cu numărul de săptămâni de prematuritate. Pentru a distinge între întârzierile motorii cauzate de timpul prea scurt petrecut în uter și întârzierile motorii patologice, copilul născut înainte de termen este evaluat în funcție de vârsta ajustată. Astfel, programul kinetoterapeutic urmărește etapele de dezvoltare ale copilului și realizarea achizițiilor motorii din cadrul acestora în funcție de vârsta ajustată (mai mică față de vârsta cronologică).
Pentru recuperarea întârzierilor motorii cât mai rapidă trebuie avute în vedere câteva aspecte specifice prematurilor:
-
- în comparație cu copiii la termen, născuți cu flexie fiziologică, având ca rezultat un tonus muscular bun, constând într-o flexie moderată în toate pozițiile (pe burtică, cu fața în sus, în brațe vertical sau orizontal, sprijinit în funduleț etc.), copiii născuți înainte de termen înregistrează o flexie fiziologică diminuată sau chiar absentă, în funcție de timpul petrecut în uter. Din acest motiv prematurii sunt născuți cu brațele, picioarele și corpul în relativă extensie. Aceasta este una dintre cauzele hipotoniei cu care se confruntă mulți dintre prematuri. Pentru părinți cel mai vizibil efect al hipotoniei este întârzierea controlul capului (copilul nu își ridică capul/nu își ține capul) – pe burtică sau când stă cu fața în sus nu poate ridica capul, iar atunci când este ținut în brațe, capul stă mereu pe umărul părintelui, nu îl poate ține. Iar fără controlul capului nicio altă achiziție motorie nu poate fi realizată!
- spre deosebire de copilul născut la termen, prematurul a pierdut experiența unui uter “aglomerat” care să-i limiteze mișcările active și care să-l facă să se simtă constrâns, astfel, foarte importantă pentru prematuri este terapia tactilă.
- având în vedere că uterul asigură o stimulare vestibulară aproape constantă, atât datorită mișcărilor copilului cât și ale mamei, iar în perioada de spitalizare prematurul este de cele mai multe ori imobilizat pentru îngrijirile medicale specifice neonatologiei, experimentând astfel o stimulare vestibulară redusă după naștere, programul de kinetoterapie trebuie să urmărească stimularea sistemului vestibular, responsabil pentru detectarea poziției capului, echilibrului sau integrării reflexului vestibulo-ocular.
- programul de recuperare a prematurilor poate fi influențat și de alte condiții medicale, des întâlnite în cazul copiilor născuți înainte de termen, precum hemoragii intraventriculare, retinopatia de prematuritate, osteopenia de prematuritate, displazia bronhopulmonară.
Kinetoterapia prematurilor trebuie să înceapă la recomandarea medicului specialist, imediat ce starea medicală o permite sau după externare, astfel încât decalajul dintre vârsta cronologică și vârsta ajustată să fie cât mai mic posibil, iar achizițiile motorii din primele luni de viață (ridicarea capului atât când stă pe burtică cât și când stă cu fața în sus, pe burtică sprijinit pe coate, aducerea mâinilor în fața ochilor când stă cu fața în sus, rostogolirea etc.) să fie cât mai repede recuperate.
