Există unii mușchi mai importanți decât alții? Se pare că da! Vorbim despre mușchii trunchiului, mai concret mușchii abdomenului și mușchii spatelui. Acești mușchi trebuie să lucreze împreună, coordonat, pentru a menține capul și trunchiul stabile atunci când mâinile și picioarele se mișcă, în direcții diferite, cu acțiuni diferite, pentru efectuarea activităților zilnice.
Mușchii trunchiului sunt centrul de control pentru tot ceea ce face corpul! Este dificil pentru un copil să meargă în echilibru pe o bârnă, să efectueze mișcări coordonate cu ambele părți ale corpului, să stea drept pe scaun atunci când scrie sau mănâncă, să sară ori să aibă o poziție corectă a corpului în mers dacă nu are mușchii trunchiului puternici. De aceea, de multe ori, mușchii trunchiului slabi generează întârzieri în dezvoltarea abilităților motrice.
De ce mulți copii au mușchii trunchiului slabi? Pentru că sunt din ce în ce mai puțin activi fizic la școală (doar în orele de educație fizică), iar acasă sunt din ce în ce mai interesați de calculator și televizor decât de jocurile în aer liber. De asemenea, copiii diagnosticați cu infirmități motorii cerebrale, sindrom Down, tulburări de spectru autist, patologii neurologice au de cele mai multe ori mușchii trunchiului foarte, foarte slabi.
Din fericire sunt multe activități la îndemâna părinților și copiilor care dezvoltă mușchii abdominali și cei ai spatelui: înot, trasee cu obstacole, cățăratul, mersul pe bicicletă, datul în balansoar, sărit coarda și bineînțeles toate jocurile copilăriei (măgărușul, leapșa, elasticul, șotron, țările)!
Cum recunoaștem copiii cu mușchii abdomenului și mușchii spatelui slabi?
- Stau cocoșați atât în picioare cât și pe scaun;
- Își sprijină capul în mână când scriu sau citesc;
- Se întind pe bancă atunci când scriu sau citesc;
- Se sprijină de mobilă sau de alte persoane când stau în picioare;
- Evită activitățile care implică activitate fizică intensă;
- Nu “stau locului” pe scaun, nu reușesc să fie atenți la școală;
- Întâmpină dificultăți în efectuarea activităților de motricitate fină (scris, cusut, tăiat cu foarfeca);
- Întâmpină dificultăți în a efectua activități ce implică echilibrul (mersul pe bârnă, săritul, urcatul/coborâtul scărilor);
- Întâmpină dificultăți în stabilizarea corpului când se îmbracă;
- Stau frecvent, când se joacă, în poziția “W”;
- Nu au rezistență la activități fizice;
- Întâmpină dificultăți cu coordonarea bilaterală;
- Sugarii întâmpină dificultăți în menținerea dreaptă a posturii când stau în șezut nesprijiniți, dificultăți în a se rostogoli, târî, dificultăți în a trece dintr-o poziție în alta (din întins în șezând, din șezând în stând, sau de pe genunchi în stând).
Deși pot fi multe alte cauze ale problemelor enumerate mai sus, creșterea forței, puterii și rezistenței mușchilor abdomenului și spatelui este un punct de plecare foarte bun! Mușchii abdomenului și spatelui puternici înseamnă o fundație puternică pentru dezvoltarea motorie și cognitivă a copiilor noștri!
Mușchii trunchiului au rolul de a stabiliza pelvisul, de a ține coloana vertebrală dreaptă (păstrând curburile fiziologice) și de a menține capul bine aliniat cu trunchiul, pe toată durată mișcării mâinilor și picioarelor. Mușchii trunchiului fac diferența dintre posturile bune și posturile rele ale corpului în diferite situații.
Programul kinetoterapeutic pentru copii, care urmărește stabilitatea și controlul postural, trebuie să cuprindă nu doar exerciții pentru întărirea mușchilor trunchiului ci și exerciții care să pregătească răspunsuri posturale mai eficiente și care să sporească gradul de rezistență și conștientizare posturală. Programul trebuie să includă exerciții din toate pozițiile (stând, șezând, întins) pentru a acoperii toate modalitățile în care mușchii trunchiului lucrează în activitățile zilnice. Pentru ca programul kinetoterapeutic să fie cât mai eficient, exercițiile trebuie să fie distractive, efectuate într-un spațiu destinat copiilor, cu echipamente potrivite vârstei și bine înțeles cu multă voie bună!
