Copiii cu tulburări de postură au dificultăți în a menține controlul asupra corpului astfel încât să poată desfășura cu succes toate activitățile zilnice. Ei sunt adesea slăbiți și au o stabilitate a mușchilor trunchiului precară. De exemplu, pot avea un tonus muscular așa de scăzut încât nu pot sta drept pe scaunul de la birou. Scrisul lor poate fi nelizibil, precum a unui copil dispraxic, dar cauzele sunt diferite. Copiii cu dispraxie au un scris urât pentru că nu pot planifica unde să pună litere
le, cât de mari ar trebui să fie literele, ori cât spațiu ar trebui să fie între litere. Pentru a scrie “cal”, un copil dispraxic poate folosi litera c mica, litera A mare, iar litera l o poate scrie cu o jumătate de rând mai jos. În schimb copiii cu tulburări de postură au scrisul urât pentru că au un tonus muscular scăzut la nivelul mușchilor trunchiului care le-ar permite să stabilizeze umerii și brațele. Pentru că nu se pot stabiliza într-o poziție dreaptă/ verticală degetele nu pot apuca bine instrumentele de scris. Brațele lor sunt ca niște spaghete fierte care încearcâ să scrie cu un creion. Scrisul urât al copilul este observat, dar din păcate mulți părinți/ profesori îi îndrumă să practice exerciții de caligrafie, când, de fapt, problema reală este tonusul scăzut al mușchilor trunchiului. O abordare globală a întregului corp este necesară pentru a ajuta acești copii.
Tulburările de postură, în situația în care alte condiții medicale sau de comportament sunt excluse, pot fi generate și de lipsa integrării senzoriale. Tehnic vorbind, tulburările de procesare senzorială reprezintă dificultăți cu unul sau mai multe sisteme senzoriale (tactil, vestibular, proprioceptiv, olfactiv, auditiv, vizual, interoceptiv) care apar la nivelul sistemului nervos, de la dedectarea stimulilor la adaptarea informațiilor transmise sistemului nervos central, la interpretarea corectă a 
senzațiilor, la formularea unui răspus precis/ adecvat, ca în final, informațiile senzoriale să fie transformate în răspunsuri utile funcționării corpului. Tulburările de postură și dispraxia sunt două tipuri de tulburări motorii care pot avea cauză senzorială și descriu problemele care apar când răspunsurile motorii sunt inadecvate ca urmare a informațiilor transmise în principal de sistemele proprioceptiv și vestibular, sisteme care permit corpului să se miște și să se poziționeze în spațiu. Răspunsurile pot fi greșite în intensitate, sincronizare, forță, precizie etc.
Mai jos sunt redate cele mai des întâlnite simptome ale tulburărilor de postură la copii, generate de tulburări de procesare senzorială:
Copilul:
- Obosește repede;
- Pare a avea un tonus muscular scăzut față de copiii de aceeași vârstă;
- Apucă cu dificultate obiectele, pune presiune scăzută pe obiecte (creione, foarfec etc.);
- Are dificultăți în a deschide o ușă, răsucește sau apăsa mânerele cu greutate, mai ales cele care necesită o anumită presiune;
- Evită sau are nevoie de încurajări pentru a se implica în activității care presupun împingere, tragere, ridicare de obiecte;
- Are dificutăți în menținerea echilibrului atunci când merge cu bicicleta, la gimnastică, karate etc;
- Nu are o postură adecvată la birou (se prijnă pe piept/ mâini, ține capul prea aproape de masă sau sprijină capul în mâni);
- Nu este cababil să își contracte mușchii și/ sau să împingă în jocuri precum “’țară, țară vrem ostași!”;
- Nu se mișcă automat astfel încât să realizeze cu succes activități fizice precum în jocul “rațele și vânătorii”
- Are dificultăți în a utiliza ambele mâini în același timp (de exmplu nu poate folosi un sucitor, sau nu poate forma o bila din plastilină prin rularea în ambele palme)
- Are dificultăți în trecerea liniei de mijloc pentru a finalize anumite activități (folosește mâna dreapta pentru a scrie pe partea dreapta a foii și folosește mâna stânga pentru a scrie pe partea stânga a foii);
- Are dificultăți de echilibru și cade ușor, uneori chiar atunci cand stă pe scaun;
- Nu folosește în mod constant mâna dominantă;
- Are dificultăți în a folosi (cățăra, balansa) locurile de joacă special amenajate pentru copii sau a se balansa pe o bară ținându-se în mâini.
Dacă unui copil i se potrivesc câteva dintre enunțurile de mai sus acesta poate fi evaluat pentru a stabili dacă tulburările de postură sunt generate de tulburări de procesare senzorială.
Doar pentru că un părinte ar putea recunoaște propriul copil în una sau mai multe afirmații de mai sus acesta nu înseamnă că acesta are tulburări de procesare senzorială, manifestate prin tulburări de postură. Anumite sensibilități pot exista. De asemenea, anumite condiții medicale sau tulburări nesenzoriale pot exista. Sau pur și simplu, unii copii ating etapele de dezvoltare motorie și de vorbire mai târziu decât alții, iar acest lucru reprezintă diferențe individuale care există în procesul de dezvoltare.
