Examinarea picioarelor este una dintre componentele evaluării nou-născuților. O evaluare minuțioasă poate fi efectuată destul de repede. Majoritatea diformităților pot fi diagnosticate cu ușurință, doar în urma unui examen fizic care include aprecierea stării vasculare, dermatologice și neurologice, precum și observarea, palparea și evaluarea mobilității articulare a ambelor picioare.
3 cele mai frecvente diformități congenitale ale piciorului nou-născutului sunt: calcaneovalgus sau talusvalgus, metatarsus adductus și equinovarus (piciorul strâmb).
Diagnosticul este pus cu certitudine de către medicul specialist ortoped, iar tratamentul este stabilit de către acesta. Majoritatea tratamentelor presupun măsuri conservatoare, cum sunt ținerea sub observație, exerciții specifice kinetoterapiei și/ sau ortezare.
Situațiile în care articulațiile piciorului sunt rigide necesită, în general, aparat gipsat (metoda Ponseti), iar cele mai severe cazuri necesită corecție chirurgicală.
Pentru o înțelegere bună a acestor diformități, laba piciorului poate fi împărțită în 3 regiuni anatomice: piciorul din spate (format din oasele talus și calcaneu), piciorul de mijloc (format din oasele navicular, cuboid și cele 3 cuneiforme) și piciorul din față (format din metatarsiene și falange). Pentru o diagnosticare corectă și un tratament adecvat, examinarea tuturor articulațiilor piciorului, din toate cele 3 regiuni anatomice amintite mai sus, este absolut necesară. Articulațiile trebuie să fie evaluate în ceea ce privește flexibilitatea/ rigiditatea, poziții neobișnuite, lipsa mișcării și posibile asimetrii dintre picioare.
CALCANEOVALGUS SAU TALUSVALGUS
Piciorul calcaneovalgus este poziționat în flexie dorsală în articulația gleznei (de multe ori laba piciorului atingând tibia). Această condiție este asociată cu rotația externă a calcaneului, cu tendonul Achilian în poziție de întindere maximă și cu musculatura anterioară membrului inferior încordată, toate acestea justificând o intervenție, în general, conservatoare.
De cele mai multe ori piciorul poate fi readus la poziția normală pasiv, motiv pentru care piciorul talusvalgus poate fi corectat foarte ușor cu exerciții specifice kinetoterapiei. Intervenția este justificată pentru a preveni posibile complicații viitoare cum ar fi dezechilibrul muscular 
permanent, dislocarea tendonului peroneal și mersul întârziat. În general cu cât flexia plantară este mai limitată, cu atât intervenția kinetoterapeutică trebuie începută cât mai devreme posibil, iar în unele cazuri folosirea ortezelor în paralel cu ședințele de kinetoterapie poate fi soluția pentru corectarea diformității. Programul de recuperare va include, în principal, exerciții care vor fi efectuate acasă, zilnic, de către părinți, conform recomandării kinetoterapeutului. În funcție de severitate recuperarea poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni.
METATARSUS ADDUCTUS
Metatarsus adductus este una dintre cele mai comune diformități ale piciorului și este caracterizată prin afectarea piciorului din față, prin devierea medială (spre interior) a metatarsienelor, partea mediană a piciorului formând litera “C”. Poate apărea un spațiu între degetul mare și următorul deget, iar la o atentă examinare se poate observa o pliere a pielii pe partea medială a piciorului.
Tratamentul este în funcție de severitatea diformității piciorului, dar majoritatea covârșitoare a cazurilor sunt rezolvate, până la vârsta la care copilul începe să meargă, prin metode conservatoare. Kinetoterapia joacă rolul principal în tratarea piciorului metatarsus adductus de severitate moderată, în care articulațiile sunt flexibile sau semi-flexibile, iar poziția piciorului poate fi corectată pasiv. Programul de recuperare va include, în principal, exerciții care vor fi efectuate acasă, zilnic, de către părinți, conform recomandării kinetoterapeutului. În funcție de severitate recuperarea poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni.
Deși pentru majoritatea cazurilor prognosticul este bun, în cazurile severe (metatarsus adductus rigid), netratate, pot apărea monturi, hematoame, bătături. De aceea, aceste cazuri vor fi tratate, de cele mai multe ori, de medicii specialiști ortopezi prin aplicarea de aparat gipsat și/sau corecție chirurgicală, urmată de kinetoterapie.
EQUINOVARUS (PICIORUL STRÂMB)
Piciorul equinovarus este o diformitate congenitală complexă caracterizată prin poziționarea piciorului în jos din articulația gleznei (equinus), iar călcâiul este îndreptat spre interior (varus). Piciorul de mijloc este de asemenea rotit spre interior, astfel că piciorul pare scurt și plat. Piciorul nu poate fi corectat pasiv în poziția normală. Piciorul este ținut în această poziție din cauza tendonului Achillian care este foarte încordat (permițând doar în mică măsură flexia piciorului pe tibie), iar tendoanele de pe partea interioară (mediană) a piciorului sunt scurtate. Este foarte importantă corectarea piciorului până la momentul în care copilul învață să stea în picioare, altfel nu va putea să pună întreaga talpă pe sol, făcând mersul imposibil.
În funcție de severitate, piciorul equinovarus este tratat prin metoda Ponseti (aparat gipsat schimbat succesiv până la obținerea poziției dorite) urmată de kinetoterapie sau intervenție chirurgicală urmată de kinetoterapie. Metoda Ponseti s-a dovedit foarte eficientă în majoritatea cazurilor. Obiectivul este obținerea unei poziții a piciorului care să asigure un mers eficient, fără alte implicații negative viitoare. În cazurile mai puțin severe, un program de recuperare zilnic, efectuat acasă de către părinți, conform recomandării kinetoterapeutului poate corecta, cu rezultate bune, piciorul equinovarus. În funcție de severitate recuperarea poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni.
Diformitățile congenitale ale piciorului bine recuperate oferă copilului o viață normală/ activă, fără complicații ulterioare. Recuperarea kinetoterapeutică se bazează pe o înțelegere solidă a anatomiei funcționale a piciorului și a răspunsului biologic al mușchilor, ligamentelor și oaselor la modificările de poziție corective obținute prin exerciții specifice. Ideal recuperarea ar trebui să înceapă în primele două săptămâni de la naștere pentru a profita de elasticitatea ligamentelor și tendoanelor, astfel corecția piciorului putând fi obținută mai ușor într-un timp relativ scurt.
